„Bucătăria este oglinda caracterului casnicei”

O bucătărie cât mai mare și dotată cu instrumente moderne precum soba de gătit, mașina de tocat sau cea pentru ascuțirea cuțitelor era tot ce își putea dori o gospodină în zorii secolului XX.

Bucătăria trebuie să fie extrem de curată și de ordonată, le îndemna pe tinerele femei Elise Fröhlich, autoarea cărții „Bucătăria transilvăneană”, tipărită la Sibiu în anul 1897.

Acum mai bine de un secol, Elise Fröhlich făcea o serie de recomandări despre amenajarea și dotarea bucătăriei. De pildă, ea le sfătuia pe tinerele soții să aleagă o locuință unde bucătăria să măsoare cel puțin 16 metri pătrați, să fie luminoasă, prietenoasă și delimitată de restul casei, norme de care dezvoltatorii imobiliari ai zilelor noastre au uitat în goana după profit.

În cartea de căpătâi a gastronomiei transilvănene, Elise Frohlich a adunat nu doar peste 1.400 de rețete tradiționale sau moderne, ci și o colecție de indicații utile în gospodărie. Un capitol vorbește pe larg despre spațiul destinat pregătirii mâncărurilor, unul la fel de important pentru o femeie din epocă precum biroul sau atelierul pentru capul familiei:

„Multe bucătării, în special cele din casele vechi, nu au suficient spațiu și de multe ori nici nu sunt potrivit amenajate, astfel încât timpul petrecut aici să fie plăcut și sănătos. Acest lucru este nedrept, deoarece casnica își petrece foarte mult timp aici, iar bucătăria are aceeași însemnătate pentru ea ca biroul sau atelierul pentru un bărbat. În special tinerelor casnice li se recomandă, la alegerea unei locuințe, să dea bucătăriei o atenție specială, deoarece atât ea, cât și personalul de bucătărie vor avea mai mult spor și își vor face treaba mai bine într-un spațiu mare și prietenos, mult mai bine decât în acele cămăruțe strâmte și întunecoase, care prea des sunt transformate în bucătării.

Deși nu putem face recomandări, pentru că atât puterea financiară, cât și cerințele și necesitățile sunt foarte diferite, am dori totuși să aducem în atenție câteva lucruri. Dacă este posibil, bucătăria ar trebui să fie îndreptată spre nord, să aibă cel puțin 16 metri pătrați, să fie luminoasă și prietenoasă, să fie despărțită de spațiile de locuit, pentru a evita ca mirosurile bucătăriei să pătrundă și acolo. Pereții, în special cei din jurul sobei de gătit, trebuie zugrăviți cu vopsea de ulei deschisă la culoare și trebuie spălați cu mare grijă, cel puțin de două ori până la patru ori pe an. Cine nu își permite să pună pe jos linoleum trebuie să vopsească pardoseala tot cu vopsea de ulei, pe care să o împrospăteze din când în când. Înainte de fiecare vopsire, trebuie să fie umplute toate golurile și găurile apărute din cauza uscării lemnului, pentru a evita ca în acestea să se strângă mizeria și apa.

Soba de gătit este cel mai important instrument al bucătăriei, iar la construcția acesteia trebuie ținut cont de mai multe aspecte. Cel mai important este ca soba de gătit să aibă un horn bun, pentru ca focul să ardă rapid și ca întreaga plită să se încingă uniform. O sobă bună trebuie să aibă cuptor, un loc pentru prăjit și un căzănel pentru încălzirea apei.

Pentru restul bucătăriei trebuie ținut cont de o singură regulă: puțin, dar de calitate! Masa de lucru trebuie să fie făcută dintr-un lemn dur și să aibă câteva sertare. Și dulapurile și scaunele trebuie să fie simple, însă trainice. Oalele, cratițele, vesela și tacâmurile – atât de cele de pământ, cât și cele de metal – trebuie să fie cât mai netede, să aibă cât mai puține asperități unde se poate strânge mizeria, care poate fi îndepărtată foarte greu. Se recomandă și cumpărarea unor instrumente practice, care de cele mai multe ori nu costă mult: mașină de tocat, mașină de ascuțit cuțitele, instrument de curățat cartofi, mașini de tăiat și feliat, instrumente de scos sâmburii cireșelor etc. Un cântar bun nu folosește doar la cântărirea ingredientelor, ci și pentru controlul articolelor cumpărate. Instrumentele pentru bucătărie trebuie cumpărate întotdeauna din magazine de specialitate și nu din acelea care vând tot felul de obiecte pe lângă acestea.

Bucătăria este oglinda caracterului casnicei; dar chiar și din motive de sănătate și siguranță, o casnică harnică va avea grijă ca bucătăria ei, acolo unde se pregătește hrana pentru membrii familiei care se află în grija ei, să fie extrem de curată și de ordonată”, conchide autoarea sibiancă.

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*