Călătorie în timp: așa petreceau sașii de Paști

Vânătoarea de ouă, turta dulce și muzica de fanfară însoțeau sărbătoarea pascală a sașilor transilvăneni.

Multe dintre obiceiurile de odinioară se păstrează și astăzi în comunitățile catolice, reformate și evanghelice.

Astăzi, când sașii, landlerii și maghiarii din Sibiu reaprind flacăra credinței întru Învierea Domnului, Muzeul ASTRA scoate din arhivă amintiri și imagini neprețuite care amintesc de Paștile de altădată:

“Duminica Paştelui începea la ora 6 dimineaţa, când fanfara satului vestea Învierea Mântuitorului. Urma liturghia de dimineaţă, ce se încheia cu ritualul de sfinţire a ouălor, a mâncării şi a vinului. Fiecare participant la slujbă îşi dăruia reciproc câte un ou pe care îl ducea acasă.

În unele sate se practica obiceiul ca preotul să fie condus la biserică de fanfara satului, iar după terminarea slujbei era dus pe umeri, de către doi flăcăi, acasă, ca semn de mare cinste pe care întreaga comunitate i-o purta. La ora 12 avea loc cea de-a doua slujbă, considerată a fi cea mai frumoasă şi frecventată din tot anul bisericesc.

Mersul la biserică se făcea în alai, bărbaţii purtau cojoacele frumos brodate, iar femeile se îmbrăcau în portul fastuos de sărbătoare. După terminarea slujbei, se donau bani, lumânări şi diferite textile pentru împodobirea bisericii. Copiii primeau, din partea mamelor de vecinătate, câte un ou şi o turtă dulce în formă de iepuraş sau inimioară. Momentul cel mai aşteptat pentru copiii era acela de căutare în grădină a ouălor vopsite şi dulciurile pe care Iepuraşul de Paște le-a ascuns pentru ei.

După-amiaza, tot satul se aduna în jurul bisericii unde fanfara intona diferite melodii îndrăgite, ocazie cu care naşele dăruiau finilor ouă şi bani.”

Cercul Femeilor Evanghelice din Turnișor (Handarbeitkreis Neppendorf) organizează în fiecare an un bazar de Paști, găzduit de obicei în Sala Oglinzilor de la sediul Forumului German, sau, mai nou, în gospodăria de viticultori sași din Șeica Mică reconstruită în Muzeul ASTRA. “Speranța pentru mai bine și grija față de semeni le dă acestor doamne putere ca an de an să realizeze broderii, țesături, piese de port, ornamente de Paști și turtă dulce și să le valorifice în cadrul bazarului pentru a-i ajuta pe cei în lipsă”, spun reprezentanții Muzeului ASTRA.

În grupul doamnelor inimoase se regăsește și Elisabeth Rosenauer, care la venerabila sa vârstă de 90 de ani se numără printre ultimii landleri din Sibiu.

Elisabeth Rosenauer, o istorie vie a ultimilor landleri din Sibiu / foto: Mihai Colibaba
 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*