Cetatea din Ruja, între legendă și viitor

Clopotul bătrân de 500 de ani a glăsuit încă o dată din turnul bisericii fortificate de la Ruja!

Pentru sașii care au rămas în sat și pe care-i poți număra pe degete, dar și pentru cei stabiliți în Germania, tot aici este patria. Aici începe și se termină povestea lor.

Visul de a-și vedea biserica salvată de la distrugere a devenit posibil, cu „galbeni” din vistieria Europei. Arhitecți, ingineri, meșteri și consultanți s-au întâlnit pentru a începe degrabă lucrările, iar clopotul cel mare a dat de știre că inima satului bate din nou.

Cu lacrimi în ochi, Daniel Andree, curatorul bisericii, ne mărturisește cât de mult a așteptat această zi: „De 20 de ani am avut ideea asta, împreună cu prietenii mei din Germania, să facem ceva aici. M-am întors de acolo și astăzi sper că am reușit ce am avut în plan“. De profesie electrician, bărbatul a emigrat în Germania în anii ´80, dar nu și-a făcut rostul în Occident. „Cu sufletul n-am plecat niciodată. Eu aici m-am născut și veneam înapoi de două-trei ori pe an, chiar și înainte de Revoluție. Dincolo n-am găsit viața de aici, așa că m-am întors definitiv și de vreo zece ani am grijă de biserică”, povestește Daniel Andree.

Proiectul cu fonduri europene este rodul insistenței sașilor originari din Ruja.

„Biserica noastră nu este cea mai mare, dar pentru noi este cea mai frumoasă, pentru că majoritatea rujenilor au fost aici botezați, au fost confirmați, au fost cununați în fața altarului și o bună parte dintre ei sunt un pic mai sus, acolo, în deal, în cimitirul satului. În Ruja, strămoșii noștri au găsit liniștea interioară și forța, în orele grele, în rugăciune, acolo ne vedem rădăcinile identității noastre și ultima bucățică de patrie pe care dorim să o păstrăm în continuare“, a fost mesajul emoționant al lui Martin Bierkoch, reprezentantul Heimatortsgemeinschaft (HOG) Roseln.

Lucrările se vor desfășura pe parcursul a doi ani, în cadrul proiectului „Lucrări de reparații, conservare și introducere în circuitul turistic la Ansamblul Bisericii Evanghelice Fortificate Ruja“, în valoare totală de aproape 1,4 milioane de lei, finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020 și implementat de către Parohia Evanghelică Ruja. Investiția urmărește restaurarea, consolidarea și punerea în valoare a cetății bisericești și creșterea numărului de turiști care să descopere monumentul în călătoria lor prin sudul Transilvaniei sau pe internet.

„Prin proiectul de restaurare a bisericii, avem șansa să îi redăm strălucirea de odinioară, dar avem și șansa să contribuim la dezvoltarea, mai ales turistică, pe Valea Hârtibaciului“, conchide preotul paroh Reinhardt Boltres.

Atestat documentar sub numele de Rosundal în 1349, satul Ruja se află la 7 km de Agnita. Mai apare în documente ca Rosental (1362), Villa Rosarum (1416) sau Rosendal (1532) și își leagă istoria de personalități legendare precum contele Hannus de Rosundal, Salamon de Rosintal sau fecioarele nobile Cordula și Ursula, fiicele lui Nikolaus de Rosundal și ultimele descendente ale conților. În biblioteca gimnaziului din Brașov exista o mențiune a satului Ruja din 1400 din care se presupune că localitatea a fost pustiită de ciumă și reîntemeiată. Apoi a venit prăpădul otoman, dar viața a mers mai departe, iar în 1488 Ruja era deja o comunitate de mărime medie, destul de înstărită, unde funcționa și o școală.

Lăcașul de cult poartă hramul Sfintei Magdalena și este construit la începutul secolului al XV-lea, ca biserică sală, cu un corp dreptunghiular și o absidă pentagonală. La începutul secolului al XVI-lea, biserica a fost fortificată: pereții de sus au fost prevăzuți cu metereze, corul a fost reamenajat, s-a adăugat și turnul clopotniță din vest, iar în jurul bisericii a fost ridicat un zid de fortificație cu turnuri.

În secolul al XIX-lea, zidul de fortificație s-a dărâmat.

Despre cetatea de la Ruja se spune că era o parte a sistemului de apărare a granițelor Europei, ce se întindea până în Lituania. În apropiere se găsesc ruinele unei fortărețe mult mai vechi, dar și cele ale unei mănăstiri de maici.

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*