“Războiul de independență” de la Valchid

Secole întregi s-au luptat între ei sașii din satele Hoghilag și Valchid, iar ciondăneala continuă și astăzi.

Regele maghiar Geza al II-lea (1143-1163) a fost cel care i-a colonizat pe sași în Transilvania.

În documentele păstrate în turnul bisericii din Hoghilag (Holwelagen) sunt atestate încă din secolul al XIV-lea conflicte ale saşilor din Hoghilag cu cei din comunitățile libere învecinate, Valchid (Waldhyd) şi Laslea (Grisz-Lasseln), din cauza hotarelor ce delimitează cele trei aşezări. Conflictul cu Laslea a început în anul 1317 şi s-a încheiat în 1776.

În 1343, saşii din Valchid s-au adresat regelui Ludovic I, care l-a desemnat pe voievodul Andrei Lacfi să meargă la Hoghilag și să judece la fața locului. Hotărârea sa a fost ca Hoghilagul să nu includă Laslea şi Valchid în componenţa sa. Locuitorii din Hoghilag au fost nemulțumiţi şi în 1432 se vor adresa Universității Săsești. Aceasta a trimis în localitate o comisie condusă de Thomas şi Anton Trautenbergen, care a luat o decizie favorabilă saşilor din Hoghilag, iar regele Ungariei a ratificat acest verdict. În preajma anului 1502, se petrec noi atacuri ale saşilor din Valchid asupra satelor Hoghilag şi Laslea. Din ordinului regelui Vladislav, Universitatea Săsească îi declară invadatori pe cei din Valchid. Aceştia, la 1555, se plângeau regelui Ferdinand, considerându-se nedreptăţiţi. Dar un temei trebuie să fi avut această hotărâre, de vreme ce, încă din 1345, în “cazierul” comunității a rămas consemnat un incident nu prea onorabil: țăranii din Valchid au fost interogați în procesul prădării greavilor sași din Curciu și din alte sate aparținând micilor comune învecinate, Roandola și Nou Săsesc.

Biserica satului Valchid, construită înainte de anul 1400 pe locul unei bazilici romanice din secolul al XIII-lea și fortificată la sfârșitul secolului al XV-lea, stă mărturie comunității destul de înfloritoare, care se ocupa mai ales cu viticultura.

foto: cetati.medievistica.ro

În anul 1850, din cei 932 de locuitori, 642 erau sași, 183 români și 101 țigani. Satul avea 983 de locuitori în 1910, din care 626 sași, 216 români, 123 țigani și 18 maghiari. După ce Filoxera a distrus podgoriile, în jurul anului 1895, populația din Valchid a sărăcit și mai bine de jumătate a emigrat. În secolul XX, satul a fost arondat comunei Hoghilag. În 2002, doar zece din cei 2.100 locuitori ai comunei s-au declarat de etnie germană, totuși “războiul de independență” continuă. “Diferendul n-a fost uitat de-a lungul timpului şi în ziua de astăzi, chiar dacă saşi nu mai sunt în cele două localităţi, există o stare de tensiune în relațiile dintre cele două comunităţi”, potrivit site-ului Primăriei Hoghilag.

742 locuitori avea satul Valchid la recensământul din 2011.
Biserica fortificată din Valchid
 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*