Mujdei săsesc

Dragul nostru Radu Anton Roman ne-a lăsat o descriere savuroasă a mujdeiului săsesc, una dintre plăcerile vieții pe care niciodată nu și le-a refuzat. Iată cum se face!

“Veniți în Transilvania chiar mai înainte de vremea ciumei celei mari, întorși la paterna vatră gotică opt secole mai târziu, tot din motive de ciume – ba neagră, ba roșie – blânzii, așezații, ticăiții sași potrivesc, lângă rasoale, ‘knodels’ sau alt oarece ciolan afumat și fiert, un mujdei dulceag (iar ce voi adăuga e la-ndemână și corect, chiar dacă veți mormăi că e facil) pe măsura firii lor chibzuite și depărtate de excese. Gospodina grasă și blondă (cum altfel?) va freca îndelung, încet și conștiincios, în piulița enormă de alamă, nu mai mult de o căpățână de usturoi și un praf de sare, până ce vor fi alifie. Atunci va intra în vals și un pahar de smântână, o lingură de oțet de mere, o linguriță de miere și ceva tarhon bine tocat, proaspăt sau în oțet. E fin, dar vi se va părea, până vă obișnuiți, diferit, poate prea diferit de acrele, picantele dumneavoastră obișnuințe”, îi dădăcea el pe “mitici” în cartea de căpătâi “Poveștile bucătăriei românești”.

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*